Spațiul românesc între diplomație și conflict în Evul Mediu și la începuturile modernității

Acțiuni politico-diplomatice și politico-militare în secolele XIV – XV

1. Mircea cel Bătrân (1386-1418), domn al Ţării Româneşti

Context: Imperiul Otoman ajunge la Dunăre

• Tratatul cu Polonia de la Radom – Lublin (dec. 1389- ian. 1390) Cauza: pentru prevenirea politicii expansioniste a Ungariei. Mircea cel Bătrân încheie un tratat de alianţă cu regele Poloniei, Vladislav Jagiello, prin mijlocirea Moldovei.
• Tratatul de la Braşov cu Ungaria (7 martie 1395) A fost primul tratat de alianță antiotomană din această parte a Europei, încheiat cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, încheiat din cauza pericolului otoman. Prevederile principale au fost: sprijin reciproc, recunoașterea stăpânirilor lui Mircea asupra Amlașului, Făgărașului și Banatului de Severin cu titlu de feude. Consecinţe: prin urmare Mircea primește sprijin contra turcilor și, la rândul său, participă la Cruciada de la Nicopole, .
• Bătălia de la Kosovopolje – Câmpia Mierlei (1389) – sprijin acordat lui Lazăr, cneazul sârbilor contra sultanului Murad I.
• 1388 – conflit cu turcii – unește Dobrogea cu Țara Românească
• Bătălia de la Rovine (10 octombrie 1394 / 17 mai 1395) posibil două bătălii; sultanul Baiazid Fulgerul (Ilderim) organizează o campanie militară la nordul Dunării din cauză că Mircea refuză plata tributului și cedarea Dobrogei. De asemenea, în 1394 organizase o expediție contra bazelor de achingii de la sudul Dunării. Tactica pământului pârjolit asigură victoria lui Mircea. În consecință menține independența Țării Românești.
• Cruciada de la Nicopole (25 septembrie 1396) – cruciadă împotriva turcilor, inițiată de Papa Bonifaciu al IX-lea și condusă de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg; a participat şi Mircea cel Bătrân, dar armatele creştine sunt înfrânte.

Continuarea și mai multe detalii în schița de mai jos: